A fi antic

” In studentie, tinusem o poza a “Afroditei din Cnid” intre foile unui curs de Drept roman, parca, la fel cum altii, la varsta respectiva, adora in taina o vedeta de cinema. Si, cu riscul de a parea ridicol, marturisesc ca eram, in felul meu, chiar indragostit de Frina, amanta lui Praxitele, care i-a fost model pentru vestita statuie aflata acum la Luvru. Ma uitam la ea ca la o femeie inca in viata. Si intelegeam perfect de ce atunci cand Frina, de doua ori pe an, in niste zile de sarbatoare, se ducea sa se imbaieze goala in mare, intreaga floare masculina a Atenei iesea pe tarm s-o vada.”( Calomnii mitologice)

Sa evadezi in mit de tanar. Sa poti sa razi de Zeus in pumni, ca un elev de clasa a doua, in spatele clasei. Sa poti fi indragostit de afrodite din marmura. Sa te poti lasa mintit de Ulise si inselat de Hermes. Sa stii sa te feresti de Hera. Sa-ti doresti sa fii ca Hercule. Sa-i intelegi scaparea lui Narcis.Sa plangi impreuna cu Ariadna. Sa visezi sa ai propriul templu ca Apolo, si sa incalci cu buna stiinta “Nimic prea mult”. Sa intelegi ” Cunoaste-te pe tine insuti” si sa nu aplici. Sa zambesti la gandul ca atatea personalitati ale timpului s-au lasat ademenite la Delfi, ca asa era la moda. Si sa poti apoi curge pe treptele Acropolelui ametit de imensitatea Propileei si lumina. Sa-ti proptesti capul in maini si sa-ntelegi ca “Numai oamenii stiu cat au sangerat ca sa-i faca pe zei sa zambeasca si sa poata cladi Parthenonul” ( Calomnii mitologice)

2 Responses to “A fi antic”

  1. Nu pot sa-ti las un comentariu mitologic, dar imi place esenta esentei!

  2. Multumesc, Marius.

Leave a Reply