De acum 2 ani, l-a fericit pe Dumnezeu, cu harul pe care tot El i l-a dat
“Era aproape vară atunci,/ era aproape vară, cu siguranţă,/ credeam în vară şi o aşteptam/mă gândeam ziua şi noaptea/ce vară dezlănţuită va fi/era aproape vară şi nu ştiu ce s-a întâmplat,/am dormit prea mult, poate, visând/şi e aproape iarnă acum.” Octavian Paler
“Aşa îşi încheia domnul Octavian Paler, la începutul lunii martie, una din „conferinţele sale nerostite”. Şi iată, s-a dovedit că „iarna” era, din păcate, foarte, foarte aproape. Şi, într-o seară de început de mai, l-a ajuns. Iar noi, eu am rămas într-o vară nefirească, prematură, bolnavă. Confuză. Derutată. Atunci, în acea seară de mai, cuvintele s-au prăbuşit. S-au prăbuşit înlăuntrul sufletului. Într-o linişte asurzitoare. Şi au rămas cuvinte nerostite, gânduri neexprimate, întrebări, nedumeriri, sentimente de îndurat. Aş fi vrut ca „iarna” să fie departe. Atât de departe încât să mai treacă ani până să-l ajungă. Să ni-l mai lase o fărâmă de timp, o fărâmă de eternitate. Nouă. Mie. Pentru că viaţa mea a fost altfel de când „l-am găsit”, de când am descoperit „că există”. Mai plină. Mai adevărată. Mai luminoasă. „Mitologia mea personală” a devenit mai bogată. Ce mult contează să constaţi că ai încă un „punct de sprijin”, sufletesc, în viaţa asta, într-o lume care se dezumanizează alarmant, care devine tot mai străină, mai urâtă, mai rece! Ce mult contează să vezi că există oameni, formatori de opinie, pentru care adevăratele valori ale omenirii sunt nefacultative! Cum să nu doară, atunci, când unul dintre aceste „puncte de sprijin” ale sufletului dispare? Când ai sentimentul că s-a stricat, într-un fel, echilibrul, ordinea în Univers? Cum să nu doară când „mitologia personală” devine mai săracă?Încă nu pot, nu vreau, să rostesc un cuvânt.Există, desigur, şi „uitarea”. Şi e atât de omenească! Dar, cum să uiţi „frumuseţea unei zile care începe”? Îmi e greu să gândesc, acum, altfel. Poate şi pentru faptul că pe domnul Octavian Paler nu l-am putut percepe niciodată ca „om bătrân”. Vârsta nu avea chiar nici o însemnătate în faţa gândirii. Cum să consideri „om bătrân” un om cu o gândire atât de limpede, de clară, de lucidă? Cum să consideri „om bătrân” un om atât de activ, atât de plin de viaţă? Da. Îmi e greu să gândesc, acum, altfel. Îmi e greu să înţeleg, de exemplu, că, deşi iubea cu disperare viaţa, probabil, oboseala s-a tot adunat. Şi, la un moment dat, i-a fost prea greu să o mai ducă. Aşa că s-a retras să se odihnească, după cum a spus fiul său, la „umbra cuvintelor”.”
Era aproape vară atunci,/ era aproape vară, cu siguranţă,/ credeam în vară şi o aşteptam/mă gândeam ziua şi noaptea/ce vară dezlănţuită va fi/era aproape vară şi nu ştiu ce s-a întâmplat,/am dormit prea mult, poate, visând/şi e aproape iarnă acum. Octavian Paler Baia Mare, 16-17 mai 2007
Îţi mulţumesc că te-ai gândit la mine în aceste zile. Şi că m-ai ascultat. olga”
Autor mail : Olga Godza
Ne dor celelalte cuvinte si s-ar dovedi de prisos, azi 7 mai.
Dragostea nu are nevoie de cuvinte, insa cuvintele noastre sunt pline de dragoste pentru Omul Octavian Paler, ramas in constiinta noastra pentru totdeauna.
Dumnezeu sa te odihneasca, Maestre !
Multumiri, Doamnei Olga !
Filed under: articole
Octavian Paler spunea: A muri inseamna a te muta intr-o stea.Asa s-a intamplat si cu maestrul nostru.Cand spun al nostru ma refer la noi,romanii,la cei care l-au cunoscut,l-au iubit,dar si la cei care ii citesc opera.Cand vad ziua de 7 Mai ,ma gandesc ca acum 17 ani am venit in aceasta lume,dar si la ceea ce a fost, este ,si va fi ,domnul Paler pt mine.O spun cu toata sinceritatea ca nu ma pot dezlipi de opera sa.M-a marchat foarte puternic,m-a rasucit din toate pct de vedere pe interior.
Cu aceasta ocazia,7 mai,2 ani de la moartea sa,am tinut mortis,sa il omagiem la un liceu din Cluj.Cand am citit Paradoxul vremurilor noastre si Avem Timp,am simtit ca domnul Paler a coborat intre noi.Am citit poezi,am citit texte din opera sa,ne-am adus aminte de cuvintele lui spuse la Sinteza Zilei,dar am citit si cateva cuvinte despre http://www.octavianpaler.ro(articolul A iubi)dar si comentariile …Am avut surpriza ca cuvintele lui au atins coarda sensibila a unor tineri,care mi-au cerut poezii..dar si carti..Nu pot sa descriu ce am simtit.
Maestre iti multumim de mostenirea care ne-ai lasat-o,de invatamintele,de opera d-voastra,ni-e dor de Octavian Paler…
Dumnezeu sa-l odihneasca!!!
“ceilalţi lupi m-ar sfîşia dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plîns” … de mult dor
Alin,
minunat gestul vostru. Esti un tanar deosebit si sunt emotionata de ceea ce ai scris mai sus.
Iti multumim si-ti spunem ca in acest fel te simtim alaturi de noi, acest colectiv de admiratori ai operei lui Octavian Paler, toti fericiti de revelatia oferita de scrierile domniei sale.
Doamna Cella,
…stiu
Ma alatur celor care pretuiesc memoria si opera maestrului Paler. Si eu am descoperit-o tarziu, dar am descoperit-o si va multumesc din suflet voua, celor ce ati creat acest loc unde putem sa-i cautam impreuna intelesurile.
Un gand de multumire si profund respect pentru acest om deosebit despre care nu vreau sa spun “a fost”, pentru ca “este” inca…si “va ramane”…
M-a emotionat sa vad ca lumea nu a uitat….Si eu fac parte din categoria celor care stiu ca ziua de 7 mai a fost cruda. Din categoria celor pentru care Paler e mai mult decat un scriitor, mai mult decat un gazetar, mai mult decat un comentator al vietii politice din Romania. Pentru mine e un reper fara de care nu stiu cum ar arata viata mea. Suntem atat de norocosi ca l-am avut cu noi…..
o lacrimă, un zâmbet…
ambele de neuitare.
între ele, un alt mare pierdut dintre ei (“dintre noi” ar fi blasfemie), nichita:
“Tristeţea mea aude nenăscuţii câini, pe nenăscuţii oameni cum îi latră…”
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Felicitari autorului acestui blog.
Faci o treaba nu buna, ci excelenta !
Multumim frumos doamna Dielda. Cuvintele dumneavoastra ne merg la casa sufletului.
Incercam sa fim atenti la frumosul creat si lasat in urma domniei sale, sa invatam, sa ne bucuram, sa fim generosi si sa celebram viata, cat o avem…
Marius,
tare sensibil comentul tau.
Rodica,
ma bucur si eu la randul meu ca faci parte din cei care ne reperam cumva la scrierile Maestrului si sunt bucuroasa ca ne vizitezi si ne impartasesti ganduri frumoase.
June,
da, June…adevarat…
si noi iti multumim tie.
Felicitari!
Dani,
multumiri sincere !