6 Responses to “Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil”

  1. 7 Mai… Am plans atunci si lacrimi au pornit si acum. Insa mi-am amintit ca nu avem voie a plange, a suferi, putem doar a multumi pentru ocazia avuta…, de a il cunoaste, a il citi, a invata atitea de la el, de a fi contemporani cu Maestrul…
    Dumnezeu sa il odihneasca, iar daca hindusii au, pina la urma, dreptate, ne vom reintalni, ca umili discipoli…

  2. Hristos a inviat!
    Sunt un fan al maestrului. Blogul meu are un banner spre blogul vostru (poza). Azi am scris cateva cuvinte aici:

    http://fiifericit.blogspot.com/2009/05/deja-au-trecut-doi-ani.html

  3. Cel mai mare regret al meu este ca nu am apucat sa il ascult atunci cand era in viata.L-am descoperit abia dupa ce si-a inceput calatoria fara intoarcere…Din pacate in doi ani nimic nu s-a schimbat in bine

    Octavian Paler: “Ce las in urma mea: un destin sau o biografie?”

    Un drum pavat cu speranta.Un motiv pt. a fi om.

    Stiu ca veti fi aici,intotdeauna

    Va multumesc Domnule Octavian Paler

  4. 7 MAI….

    Acelasi regret il am si eu,ca n-am apucat sa-l ascult atunci cind era in viata…L-am descoperit treptat,cite un citat care imi aducea liniste in suflet,dar abia mai tirziu am aflat cine era autorul…si datorita faptului ca exista bookblog ( :) )!! Desi nu credea in viata de apoi (teoretic),cred ca de acolo ,din steaua Octavian Paler ne trimite raze argintii care sa lumineze invataturile care ni le-a lasat mostenire….
    “Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti…”
    Multumesc,domnule Octavian Paler si iertati-ma ca v-am gasit atit de tirziu…

  5. Ma bucur ca il apreciati acum, chiar daca l-ati descoperit mai tarziu. Eu am citit “Un om norocos” prin 1997 si am stiut atunci ca citesc randurile unui om cu adevarat special. L-am urmarit intotdeauana cu aviditate si l-am apreciat la justa valoare si atunci, la fel cum il apreciez si azi. Mi-e greu sa spun ce am simtit cand, deschizand televizorul, am citit pe banda de jos ca Dl Paler nu mai e, crezand initial ca e o greseala. Retraiesc uneori si azi amestecul acela de perplexitate, refuz de a crede, revolta si amaraciune pe care l-am simtit atunci mi-am dat seama ca nu era nici o greseala. Am avut si azi acelasi nod in gat.
    Dar sper ca astfel si-a implinit poate cea mai mare dorinta, aceea de a-si reintalni parintii.

  6. nu credeam ca cineva poate avea atata de multa dreptate
    :( (:((
    sunt sigura ca si Dumnezeu era de acord cu el si de asta l.a chemat la El………

Leave a Reply