Viata capata sens
“Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa.” - Aventuri solitare
Am adesea impresia ca nu mai stim sa-i iubim si admiram pe cei de langa noi, nu mai stim sa punem daruire si pasiune in ceea ce facem, si ajungem pana si la absurda parere ca nu putem face nimic cu pasiunile noastre, ca acestea sunt doar pentru timpul liber.
Si stit de ce spun asta? Pentru ca, in jurul nostru, multi aleg un serviciu, pentru ca e banos, chiar daca asta nu le aduce nici o satisfactie, ci din contra ii face sa devina mai stresati, mai nervosi, mai nemultumiti, iar in cele din urma reusesc sa isi distruga viata personala. Altii aleg facultati pentru ca le ofera perspective (a de citi bani) intr-un domeniu pe care il urasc, si mai grav (sau poate nu) unii aleg sa iubeasca pe cine trebuie si nu pe cine isi doresc.
Avem doar o viata. Putem face ce e la moda, ce spune vecinul ca se cade. Putem pune totul in folosul banilor. Sau. Putem alege sa iubim viata asta, sa punem daruire in fiecare clipa de actiune, sa oferim iubire, sa gasim sclipiri in persoanele de langa noi, in loc sa le criticam mereu defectele. Putem alege sa facem ceea ce ne dorim, sa iubim ceea ce ne place. E doar obtiunea noastra, caci schimbarea incepe scimbandu-ne pe noi.
Filed under: comentarii si citate
http://artaiubiri.wordpress.com/
Din pacate in viata trebuie sa stapanesti cu maiestrie arta compromisului,astfel incat sa-ti poti permite sa ai pasiuni.Nu poti sa ai un serviciu care sa-ti aduca multumire iar cand vine momentul sa-ti iei salariul sa te multumesti cu o suma cu care sa nu-ti poti plati cele mai elementare nevoi.Cred ca in toate trebuie sa existe un echilibru si mai cred ca “schimbarea noastra” trebuie sa fie acea contragreutate care sa aduca echilibru intre elementele care ne compun viata.
Camil, fiecare are propriul echilibrul, proprile limite sub care nu poate cobora si proprile teluri spre care tinde, iar pentru a trai in aceasta “lume”, da, e adesea nevoie de compromisuri. Insa, de la a gasi o balanta in viata si pana a face 20 de ani un lucru care nu iti place doar pentru satisfactia materiala, e o diferenta destul de mare.
“Schimbarea noastra” poate sa ne aduca echilibrul in viata, dar sa nu uitam ca asta nu inseamna combinatia perfecta intre alb si negru, pentru fiecare dintre noi viata e o alta nuanta de gri.
Nu sunt de acord cu ideea “ca pentru fiecare dintre noi viata e o alta nuanta de gri”,ci mai de graba ca viata fiecaruia contine cantitati diferite yin (cred ca asa se scrie) si yang,pe care le putem modifica prin experienta, prin orice lucru care credem ca ne aduce un plus de valoare.
eu nu ii inteleg pe unii care isi posteaza comentariile aici.o alta metoda de a spune ceva de a te exterioriza nu exista?…e asa o mare diferenta intre marturisirile lui octavian paler si observatiile banale, seci, de zi cu zi ale unora. in plus, mai sunt unii care abia reusesc sa se exprime corect in limba romana, dar incearca tot felul de constructii filosofice, de…poate gresesc dar…
Nu fi rau Andrei…cu totii avem dreptul de a posta, indiferent daca sunt sau nu constructii filozofice:P..Cat despre ”viata capata sens”a lui Paler…Intradevar..modul in care privim iubirea( si implicit suferinta, pentru ca dragostea inseamna suferinta) este definitorie in experienta noastra ca indivizi.
Modul in care alegem sa privim viata cu partile sale de farmec si tristete, ne defineste intr-o oarecare masaura pe fiecare dintre noi. In cele din urma atitudinea noastra fata de iubire si suferinta va fi cea care ne va indruma pe un anume drum in viata.
Andrei, comentarile nu sunt intotdeauna incercari de “constructii filosofice”. Sunt doar incercari de a intelege mai bine, de a privi dintr-o perspectiva personala cele scrise aici.