Vârsta inimii tale

“Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile,
am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Şi poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele.
Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă
şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt
nu-mi mai lipseşte nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.”

Am învăţat de la viaţă că oamenii au nevoie să fie reînnoiţi şi  readuşi la viaţă prin  iertare. Nu respinge niciodată pe cineva în mod gratuit.
Frumuseţea unui om nu ţine de estetica figurii sale ci se reflectă prin sufletul sau prin pasiunea care o arată. Dacă mă las influenţată de aceasta atitudine altruistă şi generoasă simt o căldura care-mi creşte în piept. Ceva vibrează în mine şi mă apropie de adevăr şi de dreptate, de ceea ce este mai de preţ în fiinţa mea. Inspiraţia pe care o resimţi în faţa mărinimiei unei persoane pe care o admiri sau în faţa imensităţii unui peisaj sau armoniei unei grădini îţi  deschide mintea şi inima către moduri sublime de a fi şi a primi ceea ce lumea are de oferit şi către ceea ce îţi doreşti tu să-i aduci. Pentru a avea în ochi o  lumină specială, caută să te însoţeşti de persoane generoase.
by Gabi

One Response to “Vârsta inimii tale”

  1. Dubito ergo cogito…
    Mais… “L’habileté est le talent de voir juste la fin des choses.” Platon
    Octavian Paler a vazut…

Leave a Reply