Moartea e remediul

“… nicio religie nu se teme de iluzie, cum se teme de dragoste. […] In vreme ce iubirea ne cheama sa inflorim pamantul, religia ne cheama sa ne pregatim pentru viata de apoi. In vreme ce iubirea ne spune acum, religia amana totul pentru dupa moarte. Se intelege ca intre aceste doua lucruri trebuie sa alegem. Si ca nu se poate sa iubim cu pasiune viata si in acelasi timp sa credem ca ea este o etapa provizorie in care singura noastra datorie e sa ne mantuim pentru un pacat pe care nu noi l-am savarsit.

Religia se teme de iubire. Religia se teme de iubirea oferita altcuiva decat zeului propulsat de ea. Religia spune iubeste-ti aproapele, iar apoi adauga dar nu mai mult ca pe Al de Sus. Religia spune sa-ti pretuiesti parintii, dar sa nu-ti faci falsi idoli.

Religia spune sa nu furi, sa nu inseli, dar religia a fost scrisa in alte vremuri decat ale noastre. Religia e depasita. Religia n-a salvat, nu salveaza si nu va salva niciodata vieti. Religia a distrus vieti, a omorat oameni nevinovati, a iscat razboaie. Credinta oarba si dusa la extrem nu a salvat vieti.

Credinta pura, dorinta de bine si dragostea sunt lucrurile in care eu cred. Nu consider viata ca pe etapa dinaintea mortii si nu imi petrec timpul masurandu-mi pacatele savarsite sau nu. Accept moartea doar ca pe o finalitate, nu ca pe un inceput. Ca pe o finalitate a vietii in care am gustat si bune si rele, in care am simtit cu fiecare fibra a mea frigul si caldura, viata in care am simtit trupeste iubirea. Nemurirea promovata e stupida. Nemurirea in forma de spirit, oriunde ar fii ea, in Iad sau Rai, e o tortura nu din cauza pacatelor mele, ci din cauza despartirii de viata materiala.

Indiferenta fata de iubirea care vi se ofera si intoarcerea spatelui celor care va ajuta, crezand ca dupa moarte veti da de ceva mai bun, e o mare prostie. Nu poti sa-ti gradezi sentimentele pentru persoana iubita astfel incat ea sa fie sub dragostea pentru Dumnezeu. Nu poti sa nu-ti vezi mama ca pe Creatorul tau si nu poti sa intorci si celalalt obraz cand primul ti-a fost improscat cu noroi.

In final, “niciodata nu vom putea fi convinsi ca moartea e remediul“, dupa cum spunea Marele Octavian Paler.

5 Responses to “Moartea e remediul”

  1. corect, sau cel putin asa sustin io.
    cu precizarea ca totusi ar fi de un real prost gust ca dupa sa se inchida magazinu complet si sa nu mai fie nimic. si e de prost gust atata timp cat totusi am fost inzestrati ca specie cu o chestie, ca-i zici constiinta, ca-i zici ratiune, oricum i-ai spune insa parca e putin deasupra altor vietuitoare. si in plus ne e limitata gandirea sub pragul intelegerii unor lucruri, altele decat viata in sine ca si traseu fiziologic pe o perioada de timp.
    avem totusi iubirea ca si sentiment compensator intr-un fel, dezlegat de snurul cognitiv in masura mai mare sau mai mica…probabil dupa disponibilitatea fiecaruia. totusi parca e facatura si de-asta consider aiurea ca dupa moarte sa se incheie toate socotelile.
    in rest… go with the flow, n-are rost sa tinem cont de promisiuni desarte si neprobate iar religia e o limitare pe care prefer s-o ignor.

  2. Toata viata m-am intrebat sau cel putin am simtit ceea ce spune Octavian Paler aici. Ieri chiar vorbeam cu sotul meu despre timpurile in care a fost scrisa Biblia vis-a-vis de timpurile pe care le traim acum. Insa ce e ieri? ce e acum? ce e biblia pana la urma? suna a erezie? probabil ca da. De fapt nu contest nimic din toate astea, am doar sentimentul (neplacut) ca intr-adevar moartea NU e un remediu si ca dragostea e ceea ce ne implineste si ne da sens vietii - din punctul meu de vedere, bineinteles. As vrea din tot sufletul ca “socotelile” sa nu se incheie asa, dar asta nu pot hotari eu. Astfel, dupa umila si subiectiva mea parere, cred ca prin dragoste, fata de familie, de parinti, de frati, prieteni, de “aproape” (atat cat iti permite apropierea) de ceea facem, sa incercam sa gustam viata asa cum ne e data. De unde nu stim ca, de fapt, acest zeu preamarit in biblie sau in orice alta forma religioasa de pe planeta asta, nu e de fapt…chiar dragostea care exista in noi, sub diferite forme constientizate sau nu? Nu pot sa-mi explic sau sa fac supozitii despre timp, spatiu, modalitate, istorie, religie, fara sa ma gandesc ca dragostea - indiferent de tip- este leitmotivul vietii.
    Mai departe am sa las “tacerea” sa vorbeasca…

  3. La acest fragment din carte,mi-ar fi placut ca Marele Maestru Octavian Paler sa fi fost mai explicit.Poate unuia dintre persoanele care comenteaza articolul sa ma lamureasca cu vreo idee geniala:”moartea sa fie remediul spre ce”?

  4. Cu aceste pareri nu sunt de acord…dar sunt convinsa ca pe patul de moarte, macar in ultimele cinci minute, s-a lamurit si a aflat Adevarul…

  5. Pentru Paula

    Remediu inseamna o solutie buna ,o rezolvare sau vindecarea.Un remediu nu trebuie sa se indrepte neaparat catre ceva sau cineva.Probabil ca maestrul a vazut in acest remediu Totul.Fericirea suprema sau poate eliberarea de chinuri

Leave a Reply