Ierni pe trecute
Imi este teama sa pasesc peste anul acesta. A fost prea hain si, parca, mai ipocrit decat cei de pana acum. Nu ca ar fi prea multi cei peste care am trecut, dar cu siguranta ultimii au fost mai ascutiti si mai vicleni decat trebuia. S-a sfarsit luna decembrie, am ajuns cu totii la finalul lui 2009 si am avut prilejul sa scriu cateva cuvinte despre Octavian Paler. Asa cum il vad eu, de la inaltimea micimii mele. Multumesc echipei acestui “site” si in special Gabrielei, cea care m-a “impins” de la spate. M-am apropiat de-a lungul anilor de cartile lui. Cu admiratie la inceput, cu surprindere si cu mutenie pe langa fiecare fraza intalnita. Paler te apuca de maini si te introduce intr-o hora boreala care te orbeste daca nu esti pregatit sa primesti ceea ce spune. Te sustine un timp iar dupa aceea te lasa de unul singur, sa mergi cu barca simturilor tale printre randurile lui. Eu mi-am insusit o ”vorba”, citita acum foarte multi ani de zile si-mi pare rau ca nu mai stiu cui ii apartine: “In lume sunt oameni si caini. Si mie imi place sa latru.” Da, imi place sa latru si sa insir cuvinte pe limba mea. Sunt satul de oameni cu chip de ipochimen. Si am ramas printre caini, sunt cei mai indreptatiti sa-mi fie alaturi.
“Egoist cum sunt, eu ma gandesc, insa, la mine. Imi e teama doar ca in culisele iernii ni se pregatesc niste surprize urate: viscole, zloata, mormane de gheata pe trotuare. E adevarat ca mormanele de gunoaie din Bucuresti sunt dezinfectate numai de ger, dar tot ma bucur in fiecare dimineata ca iarna aceasta e, deocamdata, neobisnuita. Ma bucur, totodata, ca incepeti sa nu mai vedeti in pesimismul meu o acreala de batran cu temperament defect. Eu cred sincer, va asigur, ca Romania are nevoie in clipa de fata de cat mai multi “pesimisti” onesti care sa contracareze oportunismul celor care mimeaza optimismul in orice conditii” (“Convorbiri cu Octavian Paler” – Daniel Cristea-Enache)
Va doresc un an mai bun, mai intelept si mai fara de cuvinte sforaitoare. Mi-a facut placere aceasta minunata companie.
Filed under: comentarii si citate
“inaltimea micimii mele” – iata niste cuvinte care ma contrariaza… si cred ca si pe regretatul Paler l-ar fi contrariat cu atat mai mult cu cat spre sfarsitul vietii ajunsese sa realizeze o “inutilitate” a cartilor domniei sale. Dincolo de ierarhii sau ierarhizari mai obiective sau mai subiective raman la parerea ca adevaratele discutii se poarta cu privirea orizontala, fara sfieli inutile, cu decenta si bucuria impreuna vorbirii.
De fiecare data cand vin aici raman uimita ,pasesc incet,dar sigur,ma asez cuminte pe o treapta si-mi las sufletul sa vibreze…cuvintele nu le gasesc de multe ori,dar stiu ca voi,cei de-aici ma acceptati asa cum sunt,si stiti ceea ce simt,iar Maestrul Octavian Paler isi face simtita prezenta daruind fiecaruia o farama din oglinda fermecata a sufletului sau…oglinda care are doua fete…una cum suntem si alta cum am vrea sa fim…si puterea de-a crede ca de noi depinde sa fim asa cum ne dorim…
Articolele tale le-am savurat cu mare drag ,felicitari pentru stil!
Mi-e sufletul plin de recunostinta fata de intreaga echipa ,fata de voi cei care veniti aici si reusiti sa-l aduceti mai aproape,prin comentariile voastre pe Maestrul binevoitor sa-mparta cu noi intelepciunea…iar acum cand a mai trecut un an in care n-am reusit sa fiu asa cum as vrea sa fiu,o sa-mi pun dorinta la miezul noptii dintre ANI si ma voi uita in ciobul din oglinda fermecata primita in dar de fiecare dintre noi dupa ce i-am citit cartile…
La multi ANI!,cu vise implinite si va multumesc pentru ceea ce simt cand vin aici!
Marian, nu stiu daca era vorba despre o “inutilitate” a cartilor sale, cat era vorba despre faptul ca Maestrul “nu mai credea in literatura”. Lucru pe care incepuse sa-l spuna din ce in ce mai des… Si da, poate ca ma sfiesc… Si poate este inutil gestul. Dar te asigur ca este firesc. Sunt o persoana mai mult decat simpla, iar faptul ca putinele mele cuvinte (Si la adresa cui? Memoriei lui Paler.) sunt macar citite de perechile de ochi ce trec pe aici, duc la manifestari de acest gen. Multumesc…
Gabriela, nu esti singura ce-si cauta cuvintele. E greu sa ti le gasesti, mai ales dupa ca parcurgi textele sale, mai ales daca ai “aplecarea” necesara pentru a te (s)cufunda in realitatea atat de biciuitoare pe care ne-o dedica Paler in fiecare fraza. Iti multumesc pentru cuvinte, in numele meu si in numele echipei care m-a adoptat odata cu inceputul lui 2010. Este o onoare pentru mine sa ma alatur unor persoane care fac un gest atat de nobil: acela de a-l aduce cat mai aproape pe Octavian Paler de public, de cei care, poate, nu au avut ocazia sa-l cunoasca bine, nefiind cititori dedicati acestui gen literar…
Numai bine, La Multi Ani tuturor!
La multi ani tuturor iubitorilor de frumos! Multumesc celor care trec pe aici.
La multi ani tuturor,si sper ca in anul ce va veni sa scapam de dobitocii dichisiti, cu ton pedant si (subliniez) cuvinte sforaitoare !!!
Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze!
La multi ANI,tuturor!
Paul ,ma bucur si-ti multumesc pentru ca voi avea bucuria de-a mai citi articole scrise de tine si pentru ca, acum faci parte din aceasta minunata echipa!
Mi-e drag sa vin aici, chiar daca ma caracterizeaza o sfiala excesiva, si chiar daca nu gasesc cuvinte sa ma exprim ,dar pentru ca voi ma intelegeti si ma acceptati, recunosc ca ma simt minunat. Multumesc iar, pentru asta!!
Si eu va multumesc. Tuturor. Pentru primire si pentru placerea de imparti cu voi aceste momente.
Un an mai bun sa aveti, chiar daca premizele sunt inselatoare… La Multi Ani!
toate se vor aseza la locul lor incet cu rabdare ……