Ghita nu va plange
Este de neconceput sa nu plangi cand trebuie, sa lasi lacrimile acolo, inghesuite ca niste pesti in conserva, de unde nu pot iesi pentru linistea sufletului si limpezirea mintii. Daca plangi exista pericolul, adus de catre cei imberbi la stadiul de infantilism, sa cobori in ochii lumii. Ca fiind un om slab. Sau un neputincios ce nu e capabil sa-si indrepte spatele in fata realitatilor. Cel ce plange bea dintr-o eterna cupa cu angoase. Are mereu buzunarele pline cu batiste curate, iar atunci cand proviziile se termina apeleaza cu incredere si la cele mototolite. Cel cu ochii moi nu este primit in randul oamenilor tari, al celor cu caracter “puternic” si “demn”, in randul celor pe care societatea ii lauda si le intinde covoare stufoase si purpurii cu orice ocazie. Personal, imi plac cei ce plang… Au ocazia sa vada lumea cu ochii curati. Si sa nu judece cu praful printre gene. Tocmai de aceea scriu aceste cuvinte cu gandul la Maestrul Paler, dupa o incursiune prin ”Convorbirile” avute de Daniel Cristea-Enache cu dansul. Am retinut cateva randuri care mi-au adus aceste sarbatori mai aproape si ma fac in continuare sa cred ca oamenii cu majuscula sunt din ce in ce mai rari:
“…romanilor le plac, exclusiv, cei capabili sa vada si in iad jumatatea plina a paharului. La noi, e suficient sa spui: “Eu sper ca maine va fi mai bine decat azi”. Vei fi considerat imediat un om serios. Pe cand unul ca mine e “sumbru”, “o bocitoare”, un individ care vede totul in negru.”
Pe noi ne linistesc in mod automat minciunile celorlalti si zambetele de cauciuc cu care vine inarmata majoritatea celor care ni se pun in frunte. Ne e bine cu o promisiune si durerile inceteaza ca prin farmec. Acum, pe iarna si viscol, ne incalzim cu ceva licori si cu flacara ce-l parleste pe eternul Ghita, nestiutorul ce nu va mai guita si la anul. Suntem fericiti cu valul de caldura ce se strecoara pe sub usa. Dar am fost si vom fi incapabili sa tragem pe spuza noastra vreo sursa de caldura proprie. Eu va doresc un an mai bun. Si sanatate… Multa sanatate. Si lasati loc si pentru lacrimi. Au efect curativ…
Paul Gabor – www.gaborpaul.wordpress.com
Filed under: comentarii si citate
Romanii cred ca au vazut mult timp iadul si cad din nou in iad. Dante ne-a ajutat mult. Cel putin asta este parerea mea. Conationalii nu cred ca spun ca maine va fi mai bine decat azi, ci mai degraba oare va veni ziua cand ne va fi bine? Sper intr-o perioada de usoara si scurta utopie care, din pacate, dupa multe analize, nu cred ca va sosi niciodata. Politica ne-o demonstreaza pe zi ce trece. Si cum zice Domnul Dan Puric “corectitudinea politica ” nu va exista in veci. Cu putine adaugiri. (Cine suntem)
Dante a ajutat numai pe unii dintre noi, din pacate pe foarte putini. A fost egoist si, intr-un mod de-a dreptul selectiv, a deschis ochii la foarte putina lume. Ce s-ar fi intamplat daca pe strada ar fi mers numai oameni cu ochii larg deschisi? Eu cred ca nu meritam sa putem vedea totul, e mai bine sa purtam esarfe peste ochi, ne plac amagirile. Si nici luminile din noapte nu deranjeaza chiar atat de mult… Suntem ca o populatie de bufnite ce practica turismul in masa. Cu aparatele de fotografiat atarnate de gat…